Mama ei ii spunea ca a fost o greseala, tata el ii spunea ca e un gunoi. La 18 ani a nascut primul copil, era singura, infometata si speriata, asa ca s-a facut dansatoare la bara. Apoi a decis ca poate mai mult, iar poza postata de ea zilele trecute a devenit virala

Postare virală pe Facebook. Sute de mii de oameni au apreciat mesajul în care o tânără povestește cum a trecut de la meseria de dansatoare la bară la cea de pompier.

Mesajul ei începe cu copilăria dificilă pe care a avut-o și continuă cu elecurile de care a avut parte de-a lungul vieții. Oamenii au apreciat sinceritatea ei și faptul că nu s-a dat bătută, indiferent de situație. Redăm integral mesajul postat de Rae Trujillo: ”Când eram copil, mama mi-a spus că am fost o greșeală. Când aveam 13 ani, tata mi-a spus că sunt un gunoi. Când aveam 15 ani, profesoara de engleză mi-a spus că sigur o să renunț la școală.

Când aveam 18 ani, Academia de Pompieri din Tarrant County mi-a respins candidatura și mi-a spus că n-o să fiu niciodată pompier pentru că am fost dansatoare la bară. Fostul soț mi-a spus că n-am fost niciodată suficient de deșteaptă ca să merg la facultate. Fostul meu șef de la restaurant mi-a spus, în ziua când mi-am dat demisia, că n-o să fiu niciodată șofer. Fostul iubit mi-a spus că nu o să intru niciodată la Academia de Pompieri.

Instructorul de la Academia de Pompieri a încercat să mă facă să renunț pentru că, spunea el, dacă ai fost dansatoare, rămâi toată viața dansatoare. Iar astăzi am primit prima mea uniformă. Ideea este că oamenii mereu se îndoiesc de tine. Lasă-i să se îndoiască. Important este să nu te îmdoiești tu de tine însăți…” Ca urmare a miilor de comentarii primite la această postare, Rae Trujillo a simțit nevoia să adauge câteva lămuriri. Ea a explicat cum a ajuns la meseria de dansatoare la bară, decizie pentru care mulți au criticat-o.

”Noi nu ne alegem în ce fel de mediu ne naștem și ce fel de viață avem. Acestea fiind spuse, devenim ceea ce aleg alții, familia, mediul în care creștem. La 18 ani eram mamă singură, înfometată, speriată, nu aveam niciun ajutor. Așa că am făcut ce trebuia să fac pentru a avea grijă de fetița mea. Am încercat să reușesc în viața pe căi mai onorabile. Dar când câștigam șapte dolari pe oră ca vânzătoare, nu mă descurcam.Trebuia să dormim în mașină. Când am aplicat la Academia de Pompieri, au vrut să vadă CV-ul meu. Așa că puteam să găsesc o explicație falsă pentru ce am făcut în timpul care lipsea sau puteam să le spun adevărul. Am decis să fiu corectă. Am spus adevărul. S-au uitat la aplicația mea, au râs și au spus că nu mă pot accepta.

Așa că viața a mers mai departe. Am renunțat la acest gând. Am câștigat bani, m-am mutat cu fetița într-un apartament, apoi am renunțat să mai dansez. În schimb, am făcut băiatul, am descoperit arta, am devenit sudor, apoi șofer pe o mașină de remorcări. După trei ani în care am lucrat la accidente rutiere, mi-am dat seama că vreau mai mult de la mine. și nu doar pentru mine, ci și pentru copii. Pentru că ei merită o mamă de care să fie mândri. Am decis să încerc din nou la Pompieri. M-am antrenat din greu, am învățat, apoi am fost acceptată în sfârșit. După ce am absolvit, am devenit paramedic. Apoi am decis să mă mut în alt stat ca să pot lucra în unități mai mari.” La finalul postării, Rae dezvăluie că această uniformă este doar începutul și că o așteaptă primul interviu de angajare la o unitate de pompieri.”

Tânăra care a mințit că și-a făcut operații estetice ca să arate ca Angelina riscă să fie executată. De ce este ea acuzată

Tânăra a mințit că și-a făcut operații estetice ca să arate ca Angelina Jolie, iar de curând a fost arestată. Este vorba despre o adolescentă orginară din Iran și ale cărei fotografii au devenit o reală senzație, în mediul online. La finalul lui 2017, când și-a căpătat chiar reputația de „zombie”, spunea că are la activ nu mai puțin de 50 de operații estetice!

Tânără care a mințit că și-a făcut operații estetice, arestată
Imaginile cu tânăra de 22 de ani au devenit virale, pe Instagram, dar Sahar Tabar s-a confruntat și cu un val de critici. Fata din Iran a fost de curând arestată și e acuzată că a încălcat legea. De asemenea, și contul său oficial de pe rețeaua socială pare să fi fost șters. Există, însă, anumite copii ale contului, pe care postează mai ales fanii celei care o înfățișează pe Angelina Jolie.

Sahar Tabar mai este acuzată de autorități și de blasfemie, instigare la violență sau de dobândire ilegală de proprietăți. La acestea se mai adaugă și insultarea codului vestimentar al țării sale, dar și faptul că i-ar încuraja pe tineri să comită acte de corupție. Totodată, aceasta a devenit în doar câteva luni un influencer important din Iran.

Pe mulți i-au cuprins fiorii când i-au privit pozele tinerei, în care dorește să o înfățișeze pe Angelina Jolie, dar arată morbit, precum un „cadavru umblător”. E un mod în care au descris-o la început internauții, pe lângă porecla de „zombie”. Ulterior ea a recunoscut că nu are chiar atât de multe operații. S-ar fi folosit de multe produse de machiaj și Photoshop ca să arate în acel mod specific.

De ce a ales să arate ca un „zombie”?
Tânăra a devenit celebră de la vârsta de 19 ani și pare să fi aibă o adevărată „armată” de fani, pentru că deținea un număr record de urmăritori pe Instagram. În trecut a mai fost comparată și cu un personaj din animația „The Corpse Bride”, regizată de Tim Burton, potrivit Daily Mail.

Agenția de știri Tasnim a informat în legătură cu acest caz că autoritățile judiciare au arestat-o pe Sahar Tabar, după ce unii internauți au depus plângeri legate de acțiunile ei. Nu există informații și despre momentul concret al reținerii sau despre ce se va întâmpla cu tânăra care a încercat să o întruchipeze pe Angelina Jolie.

A născut 3 copii, dar are o siluetă impecabilă! Acum s-a aflat cum se menține: Kate Middleton face în fiecare zi un singur lucru, pe care il poate face oricine acasa.

Kate Middleton are o siluetă impecabilă, deşi a născut 3 copii. Ea a reuşit să scadă rapid în greutate după naşteri. Se pare că micul ei secret este un exerciţiu fizic, numit scândura.

Soţia Prinţului William foloseşte acest exerciţiu pentru a avea abdomenul tonifiat. În engleză, se numeşte „plank”. Nu este nevoie de echipament special şi nu este greu de făcut nici pentru începători.

În plus, Kate Middleton iubeşte mâncarea proaspătă, foarte puţin gătită cu ajutorul focului. A declarat că iubeşte ceviche, un preparat din pește proaspăt şi fructe de mare marinate în citrice. De asemenea, atunci când vrea să piardă câteva kilograme, Ducesa alege o dietă preponderent proteică. Regimul ei este sărac în carbohidrați, dar care permite consumul de carne slabă, pâine integrală, vegetale și fructe.

Cum faci exerciţiul scândura, practicat şi de Kate Middleton
Excerciţiul scândura este ideal când vrei să slăbeşti, pentru că exersezi mai multe grupe de mușchi din corp, în special pe cei abdominali.

Este important să fii consecventă şi să repeţi acest exerciţiu zilnic, preţ de câteva minute. Trebuie să îţi susţii tot corpul timp de câteva minute, folosindu-te doar de mâini şi de picioare. Vei avea astfel un spate mai puternic, fese şi braţe tonifiate, lipsite de celulită şi un abdomen plat.

Cum se face: întinde-te pe podea cu faţa în jos şi îndreaptă coatele. Corpul tău trebuie să formeze o linie dreaptă. Greutatea este susţinută de antebraţe şi degetele de la picioare.

Contractă bine muşchii abdominali şi fesieri. Ţine şoldurile ridicate astfel încât să păstrezi linia dreaptă. Începe cu 2 minute şi creşte progresiv până când poţi menţine scândura timp de 10 minute. Poţi face şi pauze de 10 secunde.

Nu încerca să dobori un record! Măreşte obiectivul treptat, pentru a lăsa organismul să se obişnuiască.

Avantajele exerciţiului scândura
Pentru fese: sunt antrenaţi mușchii fesieri și bicepșii femurali. Ajută chiar şi la eliminarea celulitei.

Pentru spate: se lucrează mușchii spatelui, ai umerilor și ai gâtului. Ajută şi la relaxarea spatelui.

Pentru picioare: vei simţi şi vei vedea că zona coapselor va arăta din ce în ce mai bine.

Pentru abdomen: vei ţine abdomenul încordat şi astfel se va tonifia.

Vica Blochina, umilită și înjurată de iubit, în plină stradă! „Dispari de aici, fomisto! Ce plângere să-mi faci, că mi-ai mâncat banii!”

Vica Blochina a fost jignită crunt de un iubitul ei. Cei doi au fost protagoniștii unui scandal în stradă, potrivit spynews.ro.

Momentul, care a avut loc în urmă cu câteva zile, a fost înregistrat. De față cu poliția, acesta îi adresează vorbe grele Vicăi Blochina, care se află în mașină. „Dă-te jos că nu e mașina ta, du-te, urcă-te în mașina de poliție. Dispari de aici, fomisto! Ce plângere să-mi faci, că mi-ai mâncat banii! Dă-te jos din mașina mea!”, spune iubitul Vicăi Blochina în înregistrare, potrivit spynews.ro.

Conform sursei citate, Vica Blochina îl acuză pe iubitul ei că ar fi tâlhărit-o și că i-ar fi furat 100 de lei, în timp ce acesta susține că nu avea de ce să-i fure bani aceteia, pentru că avea suficienți bani la el – 200 de milioane. Scandalul dintre cei doi s-ar fi soldat cu o plângere penală la Secția 2 de poliție. „Nu vreau să comentez acest episod. Consider că educația mă împiedică să fiu altfel decât am fost până acum, și anume o doamnă. Nu putem face educație celor care nu au primit-o în primii ani de viață. Voi lăsa justiția să-ți urmeze cursul și să decidă care va fi următorul pas”, a declarat Vica Blochina. Iubitul Vicăi Blochina, care susține că ar fi fost înșelat de vedetă, a făcut și el declarații:

„Voiam să termin relația cu ea și ca drept răzbunare a mers la poliție, acuzând faptul că aș fi tâlhărit-o de 100 de lei și mai mult de atât, aș fi agresat-o fizic, lucru care nu este adevărat. Într-un final, nu este niciun dosar penal pe numele meu”. Vica Blochina este o fostă dansatoare. Blonda a devenit cunoscută după ce s-a aflat despre povestea de dragoste pe care a trăit-o cu antrenorul Victor Pițurcă. Din relația celor doi a rezultat un băiat, Edan.

Bona fusese angajată să aibă grijă de acest copilas pe moarte, dar starea fetiței a afectat-o atât de mult încât a făcut ceva ce nici măcar familia nu putea gândi! ,,Știu că pare stupid, dar ea chiar e un înger pe pământ”

Talia Rosko avea doar 9 săptămâni atunci când medicii au descoperit că ochii ei au o culoare galbenă ciudată. După mai multe teste a devenit clar că cea mică are o boală care-i afectează viața, numită atrezie biliară. Aceasta face ca ficatul ei să nu mai funcționeze. Talia a fost pusă imediat pe lista pacienților care au nevoie de un transplant, iar familia a început o lungă așteptare în care au tot sperat că vor avea noroc.

Cam în această perioadă George și Farra Rosko, părinții Taliei, au cunoscut-o pe Kiersten Miles, în vârstă de 22 de ani, și au angajat-o ca bonă a Taliei și a celorlalți doi copii ai lor. După doar câteva săptămâni de muncă, Miles s-a îndrăgostit iremediabil de cea mică și a început să se gândească la moduri în care ar putea-o ajuta.

Atunci a realizat că… I-ar putea salva viața Taliei!

Bona știa că grupa ei de sânge este 0 și că aceasta este compatibilă cu toate celelalte grupe de sânge, așa că după ce a discutat cu părinții fetei, ea a decis să-i doneze Taliei o parte din ficatul său.

Iată ce mărturisește mama copilei: ,,Am fost complet uimită. Nu știam că are un suflet atât de bun – mi-am dat seama acum că așa e ea. Este un adevărat înger pe pământ; știu că sună stupid, dar chiar este”.

Imediat după ce s-a trezit din operație, Miles a întrebat de Talia și a fost asigurată că operația a fost un succes și că o va putea vedea în curând. Miles mărturisește că atunci când a auzit asta a început să plângă în hohote. Câteva zile mai târziu cele două chiar s-au văzut, cea mică a deschis ochii și i-a zâmbit, iar Miles spune că ,,Asta a făcut ca totul să merite!”.

E uimitor că o simplă studentă de 22 de ani a putut să facă un gest atât de lipsit de orice egoism pentru un copil care nici nu poate să vorbească încă! Dacă toți am iubi mai mult așa cum o face Miles, această lume s-ar trezi la viață într-o clipă!

Nu uita să distribui această minunată poveste despre sacrificiu astăzi! Avem nevoie de povești de viață frumoase!

S-a urcat în avion și a dat fiecărui pasager o bancnotă. Nu erau mulți bani, dar oamenilor tot nu le venea să creadă. Abia când a explicat de ce a făcut-o, un avion plin cu oameni a început plângă. Ce i se întâmplase bărbatului

Ceva excepțional s-a petrecut în timpul unui zbor cu destinația New York, al companiei Southwest Airline. Toți pasagerii au avut parte de o surpriză neașteptată din partea unui călător la fel ca ei: toți au primit câte o bancnotă de doi dolari. Deși nu era o sumă uriașă, abia când au aflat motivul au fost cu adevărat afectați de gest.

Cea care a povestit totul este Natalie Gunderson, unul dintre pasageri, iată cum s-a întâmplat totul, spus prin cuvintele ei:

În timpul zborului companiei Southwest către New York, din seara asta, se afla și un bărbat care a primit o bancnotă de 2 dolari de la tatăl lui, când avea 16 ani. Tatăl lui i-a spus atunci: „Atâta timp cât o să îi păstrezi, nu o să fii niciodată sărac”.

În seara aceasta, bărbatul și-a onorat tatăl și a dat tuturor pasagerilor acestui zbor (aproape plin) câte o bancnotă de 2 dolari, pentru a nu fi niciodată săraci.

El a vrut doar să răspândească iubire. Oamenii buni fac lucruri bune.

Postarea a devenit virală pe Facebook primind peste 50 de mii de reacții, acest om tocmai își pierduse tatăl și o lume întreagă a fost emoționată de gestul lui simbolic. Nathalie a și fotografiat pasagerii, care au în mână bancnotele. Ea spune că faptul că așa ceva încă se mai întâmplă ,,printre toate rahaturile care se petrec în lume” e un semn foarte bun. Poate mai avem o șansă, ca specie?

Mirela: „Mi-am pierdut copilul într-un accident de mașină. Credeți-mă că e cel mai dramatic moment pe care îl poate trăi o mamă.

Totul a pornit de la un moment dramatic… De fapt, de la cel mai dramatic moment pe care-l poate trăi un om – pierderea copilului său. Nu știu cum, dar probabil căâ soarta mi l-a adus la ușă pe Cristian, tânărul care este acum în viață tocmai pentru că fiul meu și-a pierdut-o pe a lui. Ce a urmat e tare greu de explicat…

O întâmplare tristă ar trebui să fie o întâmplare tristă și-atât. Iată că, în cazul meu, a fost mai mult. S-a transformat într-o fericire, aparent complicată, cu multe subtilități, dar cu un final ca în filme.

Mă uitam la el și nu știam de unde să-l iau. Parcă îl știam de undeva, dar habar n-aveam de unde, parcă prezența lui îmi amintea de cineva, dar nu-mi puteam da seama de cine anume. Stătea la ușă, așa, înalt, solid, cu ochii lui blânzi și privirea de om care vrea să aducă un fel de ofrandă pe un altar imaginar. Eram doar eu și el, în dimineața aceea aspră de martie, într-un loc de trecere, eu în casa mea, el la pragul ușii mele.

— Doamna Mirela?

— Ar trebui să vă cunosc de undeva? i-am răspuns eu străinului.

— În mod normal, nu. În mod anormal, da…

— Puteți fi mai explicit, vă rog?

— Sunt…

— Sunteți?

— Un om care vrea doar să vă mulțumească… mi-a zis el cu capul plecat, cu o atitudine prea umilă pentru statura lui înaltă, de viking.
— Pentru ce? și, totuși, cine sunteți?
— V-am spus… un om care vrea să vă mulțumească… Mi-ați redat viața…

— Am cumva un fiu care mi-ar putea fi… soț?

— Aveți simțul umorului, doamna Mirela!

A izbucnit în râs, eu doar schițam un zâmbet, ultimele întâmplări din existența mea mă doborâseră. Îmi dispăruse până și cea din urmă putere, eram zdrobită sufletește și chiar mă miram în sinea mea cum de mai puteam face glume. Prezența acestui misterios bărbat îmi inspira încredere. Schimbul nostru de replici a ajuns să provoace însă un scandal, pe care nu l-am putut controla sub nici o formă. Credeam că bărbatul meu stă liniștit în pat, dar auzise dialogul și, pe jumătate invalid, a venit la ușă.

— Mirela, ce se întâmplă? Cine e domnul?

— A, nimic… Asta încerc să aflu și eu…

— Sunt pacientul la care a ajuns rinichiul fiului dumneavoastră! a răspuns clar și la obiect străinul „viking”.
Tonul lui se schimbase brusc. Părea hotărât. Nu mai ezita, nu mai era umil, prefera să spună lucrurilor pe nume. Începeam să înțeleg. și mi-am explicat prima reacție în momentul în care i-am deschis ușa și l-am văzut – îl știam de undeva, dar habar n-aveam de unde… După ce băiatul meu a dispărut nedrept de devreme de pe lumea aceasta, m-am rugat zile și nopți la rând să îmi dea un semn. Un semn, atât! Să îmi dea de înțeles că sufletul lui e liniștit, că nu mai suferă. A avut un accident de mașină, era cu soțul meu, plecau în provincie. Soțul a scăpat, fiul meu… nu. Înainte de a ne părăsi, ne-a spus să-i donăm organele. Așa au ajuns rinichii lui la frumosul viking care a simțit nevoia să ne mulțumească pentru asta, ne-a căutat și a venit la ușa noastră fără să ne anunțe. După ce a exprimat motivul vizitei sale, soțul meu s-a înmuiat pe loc.

— Intrați, atunci… Intrați! a continuat el discuția.
— Nu e nevoie, voiam doar să îmi exprim recunoștința.

— Au fost compatibili cu dumneavoastră? a zis bărbatul meu.

— Din câte se vede da… Totul a decurs perfect. Trăiesc acum datorită vouă…

— E meritul copilului nostru, dacă se poate spune așa…
— Dacă îmi permiteți… știu că e dificil… dar poate v-ar încuraja gândul că cineva și-a salvat viața grație…

— Înțelegem, înțelegem ce vreți să spuneți… am intrat eu în discuție.

Trebuia să depășim momentul, așa că l-am invitat în casă pentru ultima dată. A refuzat. Am aflat doar cum îl chema, Cristian. A plecat așa cum a venit. Deodată. Am crezut că nu o să ne mai vedem niciodată. Mă tulburase groaznic întâmplarea în sine. Pe de o parte. Pe de altă parte, consideram acest fapt ca pe cel mai frumos semn pe care puteam să îl primesc de la copilul pe care nu îl mai vedeam. Am rămas toată ziua aceea muți. De parcă am fi asistat la o minune. Cuvintele dispăruseră, în schimb fețele ne erau mai senine.

— Mirela, tot e bine!

— Crezi, Gabi?

— Sunt sigur!

— Eu am o întrebare: de ce dintre toți cei cărora le-am donat organele a venit la noi doar acest domn, Cristian?
— Poate așa a vrut fiul nostru… a răspuns soțul meu.
— Mai mult ca sigur. Puteai să vorbești mai frumos cu el! i-am zis eu lui Gabi.

— Păi am crezut că s-a întâmplat ceva… Auzeam discuția din pat și nu știam ce e.

— Da… Uite, vezi, uneori aparențele chiar înșală!

— și nu ne-a lăsat nici măcar un număr de telefon…

— La ce bun?! Gabi, domnul Cristian nu e băiatul nostru!

— Nu e, dar parcă așa am simțit… Că prin el a vorbit Dani…

După accident, soțul meu intrase într-o depresie destul de puternică. într-o primă fază, refuza să vorbească, accepta cu greu faptul că e neputincios – a stat ceva timp la pat, cu piciorul -, că e la mâna mea, cum ar veni. După aceea, și-a mai revenit puțin, însă tot nu-și putea lua gândul de la cumplita întâmplare. Apoi a apărut acest domn Cristian. și tulburarea și-a făcut iar loc în sufletul lui. A transformat sosirea lui într-o adevărată psihoză. Iar mie îmi era din ce în ce mai greu să-l suport așa lângă mine…

— Gabi, devenim mai puternici atunci când ne și dorim lucrul acesta!

— Mi-e dor de Dani, Mirela… Ce pot eu face?

— și mie îmi este dor, a trecut aproape un an, dar crezi că a venit timpul să murim și noi?

— Oricum am murit atunci…

— Dar eu ce rol mai am? Eu sunt vie, am 47 de ani, vreau să trăiesc cu bărbatul meu… E mai bine să ne internăm amândoi la nebuni? Vrei asta?

— Nu mai are nimic niciun rost…

— Ba are, Gabi! Sufăr la fel de mult, crede-mă! Ba chiar mai mult ca tine! Nu mai sunt nevasta nimănui, ci asistentă medicală, infirmieră, femeie de serviciu, psiholog de serviciu… Orice, numai femeie nu!
Trebuia să-mi vărs oful și să-i spun în față tot ce am de spus. Dar nu l-a ajutat cu nimic. Dimpotrivă, s-a afundat din ce în ce mai tare în deprimare, până când, într-un final, l-am internat într-un spital. Gabi nu mai avea control asupra stărilor sale, aiura, era când lucid, când incoerent. Când m-am văzut sin-gură acasă, credeți-mă, am zâmbit pentru prima oară după multe, multe luni. Ultima dată o făcusem când am conversat în pragul ușii cu domnul Cristian… Da, domnul Cristian. Ce mai făcea oare? Unde era? Mai trăia? Ii era bine? Îmi auzea gândurile? — Sigur că m-am gândit din acel moment la dumneavoastră… — Era firesc… i-am zis. Incredibil, dar adevărat. Am dat nas în nas cu el într-o altă dimineață, mai puțin aspră, aș spune dulce chiar. Eu mă duceam cu mâncare la soț, el avea niște analize de luat. Am intrat în vorbă și am avut curajul să-i spun că m-a tulburat vizita lui la mine și că m-am gândit mult la el. Curios, și el încerca aceleași trăiri.

Fără să intrăm prea mult în amănunte, ne-am rezolvat treburile – eu m-am dus la Gabi, el și-a luat rezultatul analizelor -, apoi am stabilit să ne întâlnim. Nu ne-am propus să avem o relație, dragostea nu ți-o propui, nu ți-o programezi. Voiam să mă detașez de ideea că în el se afla un organ al copilului meu, mi se părea tare ciudată chestia în sine.

Dar, până la urmă, inima era a lui. Iar mie inima lui îmi plăcea. și mintea. și singurătatea lui. Dar mai ales întâlnirea dintre singurătățile noastre. Așa am ajuns, printr-o întâmplare dramatică, să ajung la una fericită. Să iubesc din nou, să mă vindec de tristețea acumulată în ultimul an și să îl simt lângă mine – știu, e greu de înțeles – și pe fiul meu. Nu am putut cere niciodată mai mult de-atât!

Carmen Harra, previziune SUMBRĂ pentru finalul anului 2019. Românii, ÎNGROZIŢI: “Niciodată, în ultimii 10 ani, nu s-a întâmplat asta”

Carmen Harra susține că țara noastră va fi zguduită pe plan politic și sunt posibile evenimente asemănătoare celor petrecute în 1989. Carmen Harra a mai prezis anul trecut că românii își vor lua rămas bun de la mai multe personalități.

La 30 de ani de la Revoluție, o să vedem o manifestație puternică în România, o schimbare de Guvern, de regim, așa cum nu am mai văzut din 1989.

Asta nu înseamnă că vor muri oameni, nu înseamnă că vor fi împușcături, dar anul acesta întreaga lume va fi zguduită pe plan politic. 2019 va intra în istorie, la fel cum a făcut-o 1989, vom avea parte de niște schimbări incredibile!”, a spus Carmen Harra.

4 lumânări aprinse! Ce semnifică?! Așa să procedezi, ia aminte:

4 lumânări aprinse! Ce semnifică?! Așa să procedezi, ia aminte:

Patru lumânări ardeau încetişor. Ambianţa era atât de plăcută, încât le puteai auzi vorbind:

– Eu sunt Pacea, spunea una dintre ele, oricum, nimeni nu mă mai poate păstra aprinsă. Cred că mă voi stinge…

– Eu sunt Credinţa, spunea alta. Dincolo de tot ce se întîmplă, eu am fost lipsită de orice obligaţie, aşa că nu mai are nici un sens să stau aprinsă. Şi numai a terminat de vorbit, că o adiere blândă a stins-o.

– Eu sunt Iubirea, declară a treia lumânare. Nu mai am putere să stau aprinsă. Oamenii mă dau la o parte şi nu-mi mai înţeleg valoarea. Ei nu mai pot să-l iubească măcar pe aproapele lor. Spunând acestea, s-a stins încetişor.

Între timp, în încăpere intră un copilaş, văzu cele trei lumânări stinse şi zise:

– De ce nu ardeţi? Vai, ar trebui să fiţi aprinse mereu!

Spunând acestea, copilul începu să plângă. Atunci cea de a patra lumânare i-a spus în şoaptă:

– Nu-ţi fie frică! Câtă vreme mai ard eu, le poţi aprinde din nou şi pe toate celelalte. Eu sunt Nădejdea.

Copilul luă Nădejdea şi le aprinse pe celelalte…

De ce aprindem lumânarea?
Pentru cei ce suferă trupeşte şi sufleteşte şi pentru cei ce au mai mare nevoi.

– Părinte, atunci când aprindem o lumânare, să spunem că o facem în cutare scop?

– O aprinzi. Dar unde o trimiţi? N-o trimiţi undeva? Prin lumânare cerem ceva de la Dumnezeu. Când o aprinzi şi spui: „Pentru cei ce suferă trupeşte şi sufleteşte şi pentru cei ce au mai mare nevoi”, în aceştia sunt cuprinşi şi vii şi morţii. Ştiţi câtă odihnă simt cei adormiţi când aprindem o lumânare pentru ei? Astfel dobândeşte cineva comuniune duhovnicească şi cu cei vii şi cu cei adormiţi. Lumânarea, în puţine cuvinte, este o antenă ce ne pune în legătură cu Dumnezeu, cu cei bolnavi, cu cei adormiţi.
***

De ce aprindem lumânarea şi candela?

Înainte, lumânările şi candela foloseau la iluminat; acum nu mai folosesc, avem alt fel de iluminat, avem curent electric. De ce, totuşi, ardem lumânări, de ce ardem candela?

Noi jertfim acum la Sfânta Liturghie ceara curată de albine, untdelemnul, tămâia, vinul şi pâinea. Înainte, lumânările şi candela foloseau la iluminat; acum nu mai folosesc, avem alt fel de iluminat, avem curent electric.

De ce, totuşi, ardem lumânări, de ce ardem candela? Pentru că vrem să aducem jertfă, adică ne lipsim de ceva, pentru Dumnezeu. Jertfa noastră este bine primită doar dacă înţelegem ce este jertfa; iar dacă nu înţelegem, atunci fumul jertfei noastre, dacă putem să ne exprimăm aşa, nu se urcă la ceruri, ci se răspândeşte. (Părintele Nicolae Tănase)
***

Rugăciune la aprinderea candelei

Prea Sfântă şi Înaltă Treime, primeşte dragostea mea înaintea Ta şi arde în focul Dumnezeirii Tale fărădelegile mele şi şterge mulţimea răutăţilor mele şi dă-le îngropării şi uitării Tale, Doamne. Amin

Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu, fă bine primită lumina darului meu şi o du înaintea Fiului şi Dumnezeulului nostru pentru iertarea păcatelor noastre! Amin

Sursa: Doxologia.ro

“Am iubit și-am pierdut. Se pare că nu eram suficient de bună pentru el…”

Am zis să vă scriu și eu… am ce povesti. Dar ce femeie n-are?!? Am iubit și-am pierdut. Se pare că nu eram suficient de bună pentru el. Povestea mea e lungă, dar vă scriu pe scurt tot ce-a mai rămas din ea.

Destinul s-a jucat mine. Leapșa. N-am pierdut, dar nici n-am ieșit învingătoare. Eu am iubit toată viața un singur bărbat, în brațele căruia îmi făceam cuib, care m-a învățat să fac dragoste, să râd, mi-a arătat apusul altfel decât îl știm toți, mi-a dat să mănânc din mâna lui, m-a luat în brațe când mă așteptam mai puțin și mi-a sărutat tâmplele când m-am poticnit la greu.

Eram amândoi studenți, eu la geografie, el la medicină. Eu din părinți muncitori, el din părinți doctori. Eu de la periferie, el din zona elitelor. În cărți și filme diferențele de genul acesta contează… Nu? Ei bine, în ultimul meu an de facultate am primit de la el cel mai frumos inel pe care l-am văzut în toată viața mea pe acest pământ.

Era inelul bunicii lui, un rubin cu multiple fațete, într-o montură unicat, in formă de inimă, bătută în platină de artizanii începutului de secol 20. Este greu de descris în cuvinte frumusețea acestui inel. Cu inelul pe deget, dragostea în suflet, zâmbet de jur împrejur, m-am angajat profesoară de geografie la o școală din București. El, la medicină avea un drum lung de parcurs.

Ne iubeam, ne respiram, ne curgeam unul altuia prin vene. După 9 ani de relație, când a intrat în ultimul an de rezidențiat a fost pus de familia lui să aleagă: eu sau cariera lui de medic. Căsătoria cu mine sau specializarea într-o clinică de top din lume. Să devină soțul unei banale profesoare de geografie sau să-și continue ascensiunea fuminantă cu sprijinul nemijlocit al părinților.

A cerut răgaz. Și de la mine și de la părinți. A plecat singur un weekend la o cabană în munții Apuseni. Eu am rămas acasă și-am vomitat continuu până am ajuns la urgențe. Luni seară a venit la mine, eu în pat cu săruri de rehidratare, cu mama și tata care mișunau pe lângă ușa mea, m-am uitat o singură fracțiune de secundă în ochii lui și am văzut un alt bărbat. Am văzut un ditamai doctorul. Mi-am scos inelul bunicii lui de pe deget, i l-am dăruit fără să-l pot privi, și m-am întors cu spatele ca să mă pot prăbuși în voie în abis. Nu știu când a plecat. Mie cred că mi s-a făcut rău.

Asta a fost în 1997. Zilele trecute eram cu copiii la Carrefour. Când am ieșit cu căruciorul de la casă și m-am îndreptat de-a lungul Galeriei spre ieșire, l-am văzut. Era la fel de frumos… unic. Așa cum nu am mai întâlnit unul la fel. În vitrina amanetului de lux din Galerie, strălucea inelul meu. Care îmi fusese dăruit pentru promisiunea dragostei eterne. Montura, rubinul în formă de inimă.

În piept, inima mea și-a revenit după mulți ani. Dar văd că inelul acesta care trebuia să lege o familie se află astăzi la vânzare într-un amanet. Nu știu, nu m-a interesat, nu l-am căutat pe posesorul inelului. Trebuia să ajungă celebru, dar până în ziua de astăzi nu i-am vzut numele pe nicăieri… Am văzut, în schimb inelul. La amanet.